Urlăm degeaba în stradă dacă nu începem schimbarea de la rădăcină

Urlăm în stradă și artătăm de ani de zile cu degetul că nu sunt buni cei pe care noi i-am ales, dar noi ce facem concret pentru ca România să înflorească și să putem duce o viață decentă? Schimbarea ar trebui să pornească de la fiecare, noi în primul rând trebuie să ne îndreptăm, apoi să le cerem asta celor care ne conduc. Fie că suntem bugetari, fie că muncim în sectorul privat trebuie să încercăm să ne dăm mai mult interesul, să nu ne gândim doar la binele nostru, ci să punem umărul să ajutăm, să ajutăm colegul care a rămas în urmă cu lucrul, să ajutăm firma la care lucrăm cât putem sau să ajutăm cetățenii care ne bat la ușă. Doar atunci ne vor ajuta și ei, le va fi rușine să nu o facă, dacă noi toți, cetățenii acestei țări, vom deveni perfecți, vor fi nevoiți și ei să o facă. Mai este timp. Încă ne putem schimba, nu trebuie să mai treacă nicio oră fără să încercăm să facem ceva bun, ceva de calitate.

Niciun român nu ar trebui să se mai pună seara în pat fără să fi făcut în ziua respectivă o faptă bună, fără să fi pus umărul la reconstruirea țării. Avem capacitate, avem resurse, ne mai trebuie bunătate și voință.

Hai, dacă noi suntem premianți să ne oprim puțin, să facem câțiva pași înapoi și să tragem după noi și „repetenții” societății. Ne pierdem vremea în stradă, o facem de ani de zile, haideți să facem altceva dacă așa nu merge, să punem noi capăt corupției, răutății, furturilor și lenei. Să învățăm să ne uităm în jur și să ajutăm chiar dacă nu câștigăm nimic, de vom face asta în câțiva ani vom câștiga onoare, respect și poate dintre noi cei ce vom deveni perfecți se vor ridica și vor conduce țara. 

Bogați, săraci, intelectuali sau analfabeți, toți facem parte din poporul român, haideți să ne dăm mâna, să ne ridicăm în picoare și să începem schimbarea în mediul în care trăim zi de zi, să lăsăm invidia, ura și goana după avuție. Trebuie să ne zbatem să ne fie bine tuturor. Dacă noi, rotițele acestei țări, vom funcționa bine întreg angrenajul va fi perfect și vom reuși.

Dacă tot suntem în preajama examenului de Bacalaureat închei cu un gest pe care îl făcea mama mea când mergeam la un examen. Ea nu spunea niciodată Doamne ajută-mi fata mea să treacă, ci zicea așa: Ajută-i Doamne pe toți elevii să treacă examenul, dar ajut-o și pe fata mea”. Așa am crescut eu, cu spiritul de echipă și așa am reușit mereu în viață. Dacă ne dăm toți mâna și ne vom schimba și ne vom ajuta, țara asta mai are o șansă, dacă ieșim doar în stradă și acum arătăm cu degetul către un partid, peste patru ani către altul vom pieri încet, încet ca nație. Schimbarea trebuie începută de la rădăcină pentru a ajunge până în vârf.   
  

Adauga comentariu