Un veteran de război din Arad explică de unde vine zicala: ,,Cine nu are bătrâni să îşi cumpere”. El vorbeşte şi despre şcolile de meserii de altădată

Un veteran de război, născut la doi ani după Marea Unire, care a ajuns la venerabila vârstă de 98 de ani, a fost, la începutul lunii iulie invitatul  Şcolii Profesionale ,,ASTRA". Elevii i-au ascultat povestea alături  de profesorul Stoica Cristian. Vorbim despre veteranul celui de-al doilea război mondial Corneliu Iaschievici.

Participant la cel de-al doilea război mondial, veteranul se întoarce pe jos, de la Stalingrad. A îndurat foame şi frig. A fost în prima linie a frontului, a stat în faţa gloanţelor şi a tancurilor inamicilor. A făcut asta pentru ca România să rămână Mare, aşa cum era la 1918.

De la înălţimea vârstei sale acesta le-a vorbit elevilor de la ,, ASTRA" despre şcolile de meserii din perioada interbelică.

Mai mulţi candidaţi pe un loc

În perioada dintre cele două războaie mondiale numărul celor care optau pentru şcolile de meserii era mare. Existau cinci, sau chiar şase candidați pentru un loc la o astfel de şcoală.

Programul elevilor începea la ora 7 în fabrică, unde munceau până la ora 11. Urma pauza de masă de o oră, iar după aceea erau programate orele de curs.

Elevul se întorcea în internat unde avea ore de studiu individual. Stingerea era programată pentru ora 21.

Avantajele celor care învăţau o meserie erau în primul rând de ordin material. Un locotenent câştiga în perioada interbelică 2700 de lei, iar un meseriaş bun avea un câştig de 4000 de lei lunar.

Până la începerea războiului toţi cetăţenii erau mari patrioţi. Odată anunţată mobilizarea pentru război, toţi aveau o singură preocupare: cum să scape să nu fie trimişi pe front. Fiecare era dispus să îşi dea casa, pământul sau banii să nu ajungă pe front. Meseriaşii erau liniştiţi, ei erau mobilizaţi pe loc. De ei era nevoie pentru a susţine industria de război.

,, Ţara fără bătrâni" şi fără meseriaşi

Veteranul Iaschievici le-a prezentat elevilor o istorioară scrisă de V.A. Urechia despre o ţară unde tinerii hotărăsc să scape de toţi bătrânii, pentru că îi considerau o povară.

Un singur tânăr îşi cruţă părintele şi îl ascunde într-o peşteră. Aflând de această grozăvie, cei din ţara vecină care căutau doar un pretext pentru a invada ţara fără bătrâni, hotărăsc să le ceară tinerilor funia din nisip primită de strămoşii lor. Tinerii siguri pe ei, promit că vor restitui bunul primit. Cum aceştia nu reuşesc nici să găsească funia primită cu împrumut, nici nu ştiu să facă alta, tinerii încep să intre în panică.

Salvarea lor vine de la singurul bătrân lăsat în viaţă, acesta ştia de povestea funiei. Bătrânul ştia că cei din ţara vecină au păstrat un capăt al funiei. ,,Daţi-ne capătul funiei, ca după el să facem funia întreagă", a fost răspunsul dat de tineri, vecinilor, la sugestia bătrânului ascuns în peşteră. De aici a rămas zicala : ,,Cine nu are bătrâni să îşi cumpere.˝

„Sperăm să nu ajungem zilele în care nu vom mai avea bătrâni în ţară şi nici meseriaşi. Întunecate vor fi acele vremuri”, declară prof. Stoica Cristian din cadrul Şcoalii Profesionale ,, ASTRA˝.

Adauga comentariu