Umilinţa şi sărăcia poartă „haine” de tineri

Călătoria cu tramvaiul te face să fii aproape de omul de rând. Aşa auzi poveşti de viaţă, eşti la curent cu nemulţumirile cetăţenilor, într-un cuvânt în scurtul timp în care călătoreşti ajungi să iei parte la bucuria sau la tristeţea lor. Sunt cuvinte sincere, nu minciuni gogonate date de cei care ne conduc, dar asta este altă poveste. 

Două staţii de mers cu tramviul mi-au fost de ajuns să aud confesiunile unui tânăr. Vocea lui şi mai ales modul în care vorbea, dar şi cuvintele m-au făcut să mă întorc spre el. Ce credeţi că vorbea? Nu despre o vacanţă cum ar fi normal în această perioadă, ci despre viitorul lor pe care nu îl vede deloc roz.

„Ce folos că sunt pline magazinele de alimente dacă nu ne putem apropia de ele. Sunt preţuri mari. Ne uităm la vitrine şi plecăm”, cam astea au fost cuvintele lui adresate unui alt călător. Pe mine m-au mişcat. Ştiam că aşa este dar parcă să ţi se şi confirme zi de zi că trăieşti într-o Românie a sărăciei e groaznic. Era un tânăr bine îmbrăcat, probabil şi lucra, dar era clar să salariul nu îi este suficient dacă rostea astfel de cuvinte. Sunt vorbele pe care le-am auzit mai demult şi la pensionari, la cei care poate au lucrat ani de zile în frig şi pe şantier. Acum urmează tinerii să simtă umilinţa şi sărăcia. Ne mirăm că pleacă şi că nu mai avem oameni care să se califice. Păi uite de aia pleacă pentru ca atunci când vor intra într-un magazin alimentar să îşi poată cumpăra câte ceva. Este doar o nemulţumire a lor, dar este una tristă. Ne îndreptăm spre sărăcie şi asta începe să se observe cu ochiul liber...Sărăcia începe să poarte „haina” tinereţii.

Adauga comentariu