Ultimele rânduri...

Am rămas singura din presa arădeană care nu a scris un material despre jurnalistul Răzvan Creţu, cel ce a activat în ultimii ani la Ziar de Arad, alături de mine, atunci când Liviu Alexa ne-a dat şansă să lucrăm împreună din nou. Nu mi-am găsit cuvintele. Exact în urmă cu o săptămână închideam şi eu calculatorul, deoarece am simţit că urmează ultimele ore din viaţa soţului, tatălui lui Alex, prietenului şi colegului meu Răzvan. A fost un sentiment ciudat, urmat de o tristeţe profundă, de lacrimi şi durere, de multe întrebări. Răzvan a lăsat tastatura deoparte la sfârştiul anului trecut, când mi-a spus că este aşa de obosit şi are dureri mari încânt nu mai poate scrie. Atunci, amândoi ne-am dat seama că este ceva grav, un jurnalist nu oboseşte niciodată, nu conta că veneam de o nuntă, că era noaptea de Revelion, că eram în concediu, dacă era nevoie Răzvan scria. Au urmat zile când abia putea citi ştirile altora, uneori mai avea încercări de a scrie, dar texte scurte. Suferinţa lui era enormă. Boala i-a răpit traiul normal, i-a răpit scrisul şi contactul cu cei din jur.

Nu voi intra în detalii, dar pentru cei care nu ştiu Răzvan s-a luptat din octombrie 2020 cu un cancer invadat care l-a învins, deşi uneori aveam impresia că a păcălit moartea şi că îl mai lasă printre noi.

 La înmormântare a reuşit să străngă jurnaliştii din toate redacţiile la un loc. Vă mulţumesc pentru că fiecare în parte aţi scris despre dispariţia lui. Toţi l-aţi cunoscut personal, mai ales că, de-a lungul anilor, a lucrat pentru mai multe ziare şi site-uri din Arad.

Eu l-am cunoscut tot într-o redacţie de ziar: Glasul Aradului. Acolo ne-am îndrăgostit şi într-un timp scurt am intrat în rândul cuplurilor de presă din Arad. Am fost mândră că aveam amândoi aceeaşi meserie că ne înţelegem şi nu ne supărăm dacă unul se ridica din pat la miezul nopţii să scrie sau dacă în concedii şi sărbători purta laptopul după el. Eram împreună la evenimente şi uneori conferinţe de presă. Pentru mine rămâne unul dintre cei mai buni jurnalişti, deşi uneori mai supăra prin scrisul „accid”.

La moartea lui am aflat de numărul mare de cititori care ne urmărereau materialele de cuplu. Avem stiluri diferite şi mulţi spuneau că îşi dădeau seama din primele rânduri a cui este ştirea fără se se uite la autor. Ai fost unic şi ai fost un coleg excelent. Ne vei lipsi enorm. Într-adevăr presa din Arad este mai săracă. Mulţumim tuturor care într-un fel sau altul au fost alături de noi. Răzvan Creţu a murit la vârsta de 44 de ani după 22 de ani de presă.  
 

Comentarii

Lucian Valeriu

09.06.2021 11:21

Să-l odihnească Dumnezeu în pace!... A fost cel mai „de gașcă”, cel mai interesant și cu principiile cele mai sănătoase dintre noi... Ne va lipsi enorm... deși pentru mine nici n-a plecat „dincolo”... îl simt ca și „undeva aici... în realitatea imediată”...

Adauga comentariu