Soții din Arad care își trăiesc viața în întuneric: „Ne vedem copiii prin ochii altora”

Trăiesc în întuneric dar duc o viață la fel de normală ca a noastră. Nu văd, dar acest lucru nu-i împiedică să meargă la cumpărături, să gătească și să meargă în concedii. 
Este vorba despre soții Bulboacă din Arad. Silviu și Larisa, ambii nevăzători. Ea nu a văzut lumina zilei niciodată, iar el a rămas în întuneric de la vârsta de 14 ani. Împreună au doi copii, o fetiță și un băiat. Doar fetița are câteva probleme cu vederea dar nu foarte grave. 
Ovidiu Silviu Bulboacă are 32 de ani și zilnic pleacă din cartierul în care locuiește cu tramvaiul pentru a-și duce copilul la grădiniță. Cu un baston pe care îl folosește pentru ghidare, acesta își face zilnic datoria de părinte. Îl întâlnesc mereu în parcul de la grădiniță, unde copiii după program mai stau cu părinții la joacă. Ne știe pe fiecare după voce și mare mi-a fost uimirea când a spus că și citește zilnic știrile cu ajutorul unei aplicații la telefon. În parc, la grădiniță i-am aflat și noi povestea. 

„Sunt născut în Arad, părinții sunt din Moldova. S-au cunoscut în anii 80 și au format o familie. Nici unul nu vedea. Au venit la Arad, deoarece aici era școala de nevăzători. Mama a făcut școala, apoi un postliceal și a ieșit maseur. Tata lucra într-o cooperativă, la Boul Roșu. Noi suntem trei frați. Fratele mai mare a avut ceva probleme, dar cu ajutoprul unei operații acum este ok, sora mea e bine, doar eu nu văd. Eu am văzut până pe la 14 ani apoi deloc, dintr-o dată mi-am pierdut vederea.  Cred că a fost o eroare medicală”, ne spune Ovidiu. 

Un om senin, cu mult bun simț și deloc supărat că soarta a fost așa cu el. Ovidiu a început școala la Cluj, apoi a urmat liceul și facultatea la Arad. A și lucrat între timp, iar acum face masaj. Merge la cei care îl cheamă sau face prin intermediul Asociației la care este înscris. 
Larisa, soția lui, este nevăzătoare din naștere, dar împreună reușesc să ducă o viață normală, deoarece își împart sarcinile. De gătit, curățenie și copii. Ea este din Brăila și este singura din familie cu astfel de probleme de vedere. 

Nu cer ajutor nimănui și se descurcă singuri chiar și pe stradă, rar, Ovidiu întreabă pe cineva ceva. Are noroc că unele instituții cum este DAS sau Protecția  Copilului au birouri pe care scrie în alfabetul Braille. În ultima perioadă și semafoarele din Arad sunt cu atenționare acustică. Ca el sunt mulți, în jur de 2.000 în Arad, însă nu toți ies atât de des din casă și nu singuri. 

Ovidiu spune că orietarea este esențială, așa reușeste să meargă unde are nevoie. El are norocul că a văzut până la 14 ani și mai cunoaște orașul. 

„Dacă vrei reușești, poți. Și grădinița am nimerit-o din prima. Nu m-a ajutat nimeni, singur merg peste tot” mărturisește tânărul. 
L-am întrebat cum arată copiii lui și i-a descris după cum îi pivestesc cei din jur. „Băiatul este brunet cu ochii căprui și frumos, așa îi aud pe toți că îmi spun. Fata, la fel, este frumoasă și are tenul mai închis ca noi. Eu pot spune că îi văd prin ochii altora. Plus că eu știu culorile, le-am văzut în viața asta, îmi este mai ușor. Soția știe că există culori, dar nu știe cum arată. Ea doar își imaginează”, ne mai spune Ovidiu Silviu Bulboacă.
Bărbatul are dreptate...copiii lui sunt foarte frumoși. 

Cei care doresc să facă un masaj îl pot contacta pe Ovidiu la numărul de telefon: 0748 403 434. 

Comentarii

Eugenia Nichici

11.10.2018 14:54

Felicitări pt articol! 

Adauga comentariu