Satul arădean cu doar 19 case locuite! Preotul a prins doar inmormântări, niciun botez sau cununie


La 60 de kilometri de Arad se află satul Iercoșeni. Mai exact după ce treci de comuna Șilindia și urci dealul satului Luguzău drumul șerpuiește printre dealuri spre Cuied și Buteni. Așa descrie așezarea profesorul Cristian Stoica de la Școala Profesională Astra.  

Până în anul 1968, satul aparținea de comuna Cuied, după această dată până astăzi este parte componentă a  comunei  Șilindia.

„Aici locuiau odată 1840 de suflete. Acum  la doar 19 case mai urcă  fumul pe coș iarna, celelalte fiind părăsite. Cei de demult își dorm somnul de veci în cimitirul care înconjoară biserica. Multe dintre crucile din cimitirul Iercoșeniului sunt cioplite în lemn. Tot din lemn este și biserica satului. Adusă la Iercoșeni  din Chisindia în anul 1752, biserica este cu siguranță mai veche dacă luăm în calcul și anii în care a fost lăcaș de cult pentru credincioșii din Chisindia. A fost o perioadă în istoria județului când bisericile erau «călătoare». Creștinismul s-a răspândit datorită Sfinților Apostoli care au călătorit în întreaga lume și au răspândit cuvântul lui Dumnezeu. Comunitățile creștine din Transilvania aveau la început biserici construite din lemn. Dacă oamenii dintr-un sat reușeau să costruiască o biserică din piatră și cărămidă, cea veche din lemn era donată sau vândută sătenilor dintr-o localitate învecinată. Așa s-a întâmplat și cu biserica de lemn din localitatea învecinată, Cuied, biserica de lemn de aici ajungând la Păiușeni. Actualul mitropolit al Banatului Î.P.S. Ioan Sălăjan povestește într-un interviu televizat, că locuința în care a copilărit avea în structura sa grinzi din lemn salvate de la vechea biserică a satului său din Bihor, biserică din lemn mistuită într-un incendiu”, povestește profesorul care a mers să viziteze satul împreună cu elevii.

Fundureniul  din ,, Moara cu noroc″, Iercoșeniul de astăzi

Scriitorul șirian Ioan Slavici își plasează acțiunea nuvelei «Moara cu noroc» în zona satului Fundureni, denumirea veche a actualului Iercoșeni. ,,Dacă aruncai privirea împrejur,la dreapta și la stânga, vedeai drumul de țară șerpuind spre culme[...] și din dosul crângului depărtat iese turnul țuguiat al bisericii din Fundureni, învelit cu tinichea...″Probabil aici își au rădăcinile legendele, că bazele satului ar fi fost așezate de lotri, cu trimitere  la Lică Sămădăul și oamenii care îl însoțeau pe acesta.

Biserica în care se slujește de aproape trei secole

Profesorul ne povestește că biserica din Iercoșeni stă așezată cuminte înconjurată de crucile din lemn ale cimitirului localității. Lemnul este de bază aici. Pădurea înconjoară satul, iar slujele de la biserică îi țin pe puținii locuitori ai acestuia  laolaltă.  

„Tânărul preot, Iulian Ivănuț,  slujește, o dată la două săptămâni, unui număr mic de credincioși. De când a fost hirotonit aici a avut parte numai de înmormântări. Niciun botez sau cununie. Trebuie să ne întoarcem privirea spre sat pentru că acolo sunt bunicii noștrii. Nu trebuie să lăsăm satul să moară, pentru că sat înseamnă tradiție, credință și veșnicie. Cu gândul la toți cei care au fost legați de satul românesc am pornit  alături de părintele conf.univ. dr. Teofan Mada  vicar administrativ al Arhiepiscopiei Aradului și elevii Școlii Profesionale ,, ASTRA″ pentru a fi alături și a ne ruga cu cei de aici”, încheie profesorul Stoica Cristian. 

Patrimoniul arhitectural al județului Arad cuprinde mai multe biserici din lemn, toate acestea merită o atenție deosebită datorită materialului folosit pentru construcție, a tehnicilor de construcție, a picturilor vechi și icoanelor cale le înfrumusețează. Trebuie să amintim bisericile de lemn de la Roșia Nouă, Groși, Cristești, Iosășel, Troaș, Țărmure.

Adauga comentariu