Producătorii de piersici, nevoiți să își vândă fructele bișnițarilor. „Pentru noi nu sunt locuri în piețele din Arad, iar piersicile aduse din UE nu au gust”

Lucian Bulzan are 50 de ani și un deceniu se ocupă de piersici. Obține o producție anuală de 60 de tone de pe cele trei hectare pe care a plantat pomi. Este din localitatea Drauț, aparținătoare de comuna Tîrnova. Spune că este nevoit să vândă o mare parte din producție bișnițarilor, asta din cauză că îi este imposibil să închirieze o masă în piețele din municipiul Arad.

„Am o plantație de trei hectare, am producție bună de 20 de tone pe hectar. Marea problemă este că nu avem desfacere. Suntem nevoiți să le comercializăm cum putem. Mare parte din ceea ce produc vând la bișnițari cu un leu kilogramul, iar apoi ei vând în piețe cu patru lei kilogramul. Am avut un pic de noroc că am prins un contract cu cei de la Real, care mi-au cumpărat 25% din producție„, spune Lucian.

Acesta este încurcat de faptul că nu poate închitria o masă în piețele din Arad decât pentru un an de zile, în condițiile în care sezonul piersicilor nu depășește trei luni.

„Sunt nevoit să vând la bișnițari deoarece noi nu avem loc la mesele din piețe. Nu putem închiria o masă pentru o perioadă de trei luni, atât cât ține sezonul piersicilor, ci ne impune un contract pentru un an de zile. Nu e rentabil să plătesc masă în fiecare zi chiar dacă nu sunt la piață. Cu banii pe care îi iau de la bișnițari ne rămâne și un pic de profit. La doi lei, dacă aș vinde eu, ar fi rentabil, mi-ar rămâne și mie suficient. E o muncă colosală cu piersicile. Am 3.000 de pomi, e mult de lucru cu: tunsul, scosul crengilor care rezultă din tuns, răritul - cea mai migăloasă, apoi culesul. Din 15 iunie până în 15 septembrie e sezon plin”, mai spune producătorul din Drauț.

Acesta spune că o altă problemă în domeniu este dată de piersicile aduse din alte țări, piersici care sunt mai aspectuase, au mai multă zeamă, dar nu au gustul celor autohtone.

„Uniunea Europeană ne omoară! Le dă voie să aducă de afară piersici. Vin cu fructe de două ori mai mari, zemoase, dar fără gust. Nu sunt ca ale noastre. Le aduc din Grecia, Turcia, Ungaria, ăia au subvenții, 1500 de euro în Austria sau Germania, statul român ne dă nouă 150 euro la hectar. Ne dă în cap. Când sunt controale în piețe, nu e niciun bișnițar căci sunt anunțați, doar noi”, se plânge Lucian Bulzan.

Adauga comentariu