Povestea unui loc de vis din judeţul Arad. Ce s-a ales de „Căsoaia”, cabana care aduna turiştii în fiecare anotimp şi cine era copilul ce schimba mereu apa la piscină

A fost odată ca niciodată o cabană mare în judeţul Arad pe care oamenii au numit-o Căsoaia. Un loc de vis cu brazi în jur şi piscină. Era mereu plină de turişti, iar în jurul ei se desfăşurau diverse activităţi. A fost inaugurată în ziua de Rusalii în anul 1935 şi a dispărut cu totul în urmă cu patru ani. Aproape de locul în care ani de zile Căsoaia a deschis uşa turtiştilor a fost construită, pe fonduri europene, o casă care poartă numele de Casa Verde, însă nu mai deserveşte turiştii, ci este folosită mai mult pentru activităţi de mediu.

Căsoaia pentru familia Shopţ însema tot. Damian spune că tatăl lui, Ioan Damian, şi-a petrecut acolo întreaga viaţă. Timp de 50 de ani s-a ocupat de turiştii pe care i-au trecut pragul, dar a avut grijă de tot ce era acolo.

„în anul 1930 a început construcţia şi în câţiva ani a fost gata. Inaugurarea a avut loc în anul 1935 în ziua de Rusalii. Oamenii au vrut să facă turism pentru a face cunoscută zona care a fost declarată în urma unor studii cea maai ozonată. Era şi cea mai aproape de Arad. S-au gândit să facă o cabană mare. Căsoaia a fost o casă mai mare făcută cu fundaţie de piatră de codru şi era destinată celor care preferau aerul şi relaxarea. Tatăl meu a fost acolo încă de când a primit locul ca să pornească această construcţie. Exista o cabană peste vale la 800 de metri, o cabană micuţă de vânătoare şi atunci s-au orietat să facă una mai mare şi să aibă şi un loc mai bun pe lângă vale, cu umbră, cu soare, cu climă bună. Aşa a apărut Căsoaia. Turiştii erau mulţi şi veneau prin agenţia de turism şi ulterior prin ONP Carpaţi. Tatăl meu era cabanierul, administratorul, omul de serviciu, era practic gospodarul cabanei. Mama s-a ocupat mai puţin, deoarece a decedat pe când aveam eu opt ani”, povesteşte Damian Shopţ.

Acesta şi-a petrecut întreaga lui copilărie la Căsoaia. Îşi aduce aminte de turişti şi de toate activităţile care au avut loc acolo.

„Tata mă lua să curăţăm parcul, să ducem lemne, să facem focul, să săpăm, să ducem sucul la restaurant şi să servesc la masă. De când eram de 8, 9 ani eu serveam la masă, nu duceam castronul cu supă,  ci coşul cu pâine, tacâmurile şi restul. Programul turiştilor era să parcurgă cât mai mulţi kilometri în aer curat. Pentru că ozonul de aici era deosebit. Turiştii care veneau aici aveau piscină vara, tot timpul era apă care venea din râul Vârfului Highiș, care este renumit. Piscina se umplea lunea şi duminica seara se golea. Eu cu tatăl meu o goleam, o spălam,  o dezinfectam cu var şi o lăsam la uscat, iar luni seara intorduceam apă. Permanent turişii făceau baie şi plajă. Totul era amenajat, împrejur erau scaune de plajă”, declară Damian care are frumoasa vârstă de 70 de ani.  Prezent cu noi la faţa locului şi-a adus aminte fiecare detaliu al construcţiei care odată a fost Căsoaia dintre brazi.

Acesta spune că turiştii mergeau iarna pentru skiuri şi sanie, iar vara pentru drumeţii. Exista o pârtie amenajată special pentru ei. Aveau loc de asemenea şi diferite concursuri de orietare. Iar unii mergeau la cules de alune sau de frăguţe. Mergeau acolo familii cu copii, deoarece zona era pentru toate vârstele. Seara aveau loc diferite activităţi culturale şi de masă, cum ar fi tenis, jocuri în cerc, în colectivitate, în grupuri restrânse, sau dansul periniţa. Cabana avea aproape 30 de camere, însă încăpeau foarte mulţi turişti, deoarece erau priciuri (pat rudimentar, de scânduri pentru un număr mare de persoane, folosit în dormitoarele comune).

 

Acele vremuri au trecut, zona Căsoaia, deoarece aşa i-a rămas numele mai este vizitată şi astăzi, în general de copiii care merg în tabără şi care desfăşoră diverse activităţi sau cei care vizitează tabăra de sculptură. Sunt oameni însă care nu doresc ca această zonă să rămână în anonimat şi încearcă prin diferite metode să o readucă la viaţă, aşa cum a fost în urmă cu 70 de ani.

Gheorghe Câlb, economist de profesie, cunoscut în rândul arădenilor deoarece ani de zile, până a ieşit la pensie, a lucrat la Finanţele din Arad, având funcţia de inspector, este şi un mare iubitor de cultură şi frumos. Acesta a dorit să atragă din nou turiştii în zonă şi la câţiva kilometri de Căsoaia a construit o cabană numită Popasul Turistic, o oază de relaxare, însă din păcate lucrurile nu au mers aşa cum se aştepta, deoarece turiştii nu mai sunt obişnuiţi să frecventeze acea zonă şi dacă o fac merg sus în tabără.

„Din 2015 m-am mutat în zonă şi am desfăşurat activitatea de turism la Popasul Valea Arinilor, aflat în drumul din Arăneag spre Căsoaia, la 2 kilometri pe partea stângă, iar din 2017 am înfiinţat Asociaţiei Culturală „Izvor de cultură”, care are o activitate intensă, frumoasă, atât în zona Căsoaia, cât şi în satele aparţinătoare comunei Tîrnova, respectiv şcoala din Chier, unde am avut un proiect de anvergură pe tema Unirii, apoi Şcoala Romul Motorca din Agrişu Mare, o şcoală la care am adus foarte multă donaţie de carte, o şcoală nouă care are nevoie de ajutorul nostru. Activitatea de turism, din păcate, nu e aşa cum am crezut în momentul în care am venit aici. E o activitate mai greoaie cred din cauza infrastructuri. Activităţile se desfăşoară strict în fosta tabără. Acolo e Căsoaia, acolo se simte lumea bine, noi suntem undeva mai departe de acel centru al satului de vacanţă. Este o zonă care ar trebui promovată pentru a deveni staţiune turistică, potenţial ar exista, zona este interesantă din punct de vedere al relaxării şi odihnei, sunt zone marcate pentru drumeţii, pentru activităţile enduro, ei sunt singurii care mai vin în zonă, în rest lume puţină, turişti puţini. Este o activitate de sfârşit de săptămână. Lipseşte promovarea, am tot încercat fel şi fel de variante. Am organizat împreună cu cei de la Consiliul Judeţean Arad şi circuite gastronomice”, declară Gheorghe Câlb.

Acesta a încercat să atragă oamenii prin construcţia Popasului Tusistic, însă dacă activitatea nu va merge spune că se va reorienta. Zona este frumoasă şi este păcat ca cei care au nevoie să nu beneficieze de ea.

„Dacă nu va merge voi schimba destinţia activităţii într-un centru de îngrijire pentru vârstnici, în colaborare cu Spitalul Orăşenesc din Ineu sau cu unul privat. O să mă orientez în funcţie de rezultatul pe care îl voi primi după ce obţin documentaţile de la DSP, sunt câteva norme pe care trebuie să le îndeplinim, vedem ce va fi. Vreau să fac ceva pentru zona socială, pentru copiii cu dizabilităţi, am vorbit şi cu cei de la D.G.A.S.P.C. să văd dacă au interes pentru aşa ceva că este păcat de zonă, trebuie pusă în valoare. Pentru mine Căsoaia este dragostea mea, locul de relaxare şi odihnă”, mai spune  Gheorghe Câlb.

Primarul comunei Tîrnova, Florin Farcaşiu, de care ţine administrativ şi Căsoaia, spune că zona reprezintă mai multe repere şi afirmă şi el cu tărie că este cea mai ozonată din judeţul Arad. Povestea Căsoaiei ne-a relatat-o şi el spunând că totul a pornit de la o cabană de vânătoare care s-a transformat în una mai mare.

„La început a fost ceva semi privat, acea cabană din lemn s-a transformat într-un restaurant cu terasă, era un loc de distracţii, apoi a devenit şi tabără pentru pionieri. Ea aparţinea de Direcţia Naţională a Taberelor, iar în ultima perioada a trecut la CJA. Din păcate clădirea  însă a primit bulină roşie, era în pericol de autodemolare, era din lemn, iar grinzile de la baza ei au putrezit şi contrucţia începuse să dea semne de oboseală. A fost folosită până în anul 1995. Apoi a primit bulină roşie. După ani de zile a fost demolată, iar lemnul s-a folosit la foc, nu a mai putut fi recuprat. Aproape de locul unde era Căsoaia s-a construit printr-un proiect transfrontalier Casa Verde. Parte din actuala clădire s-a pliat şi pe vechea clădire. Acest program trnsflontariar nu dă voie ca această clădire să fie deschisă publicului larg. Acolo au loc activităţi ce ţin de mediu, conferinţe şi concursuri. Tot pe vremuri în zonă  a fost contruită cabana mică, undeva în aval de cabana mare. A fost construită  de către fostul I.J.G.C.L. Cu timpul a cumpărat-o un neamţ, de fapt a cumpărat tot ce a fost acolo. Asta se întâmpla în urmă cu vreo 15, 20 de ani. Există acolo un sat de vacanţă, s-a construit şi Vila Carmelia. Partea proastă este că neamţul nu are interes economic şi face un fel de circuit închis. El nu este interesat de câştig şi vine doar cine ştie şi a mai fost”, a spus primarul Florin Farcaşiu.

Aceasta este povestea Căsoaiei unde ani de zile o familie a reuşit să o ţină plină de turişti în orice sezon al anului.

Adauga comentariu