Povestea unei asistente din judeţul Arad care face naveta la serviciu pentru a fi aproape de peste 400 de oameni. „Coşul de gunoi” al ţării a devenit şi ţelul ei

O asistentă medicală din judeţul Arad a dat dovadă de multă empatie atunci când a ales să meargă să ajute cum poate oamenii abandonaţi trimişi la Dumbrava (Bihor), la Viorel Paşca. De atunci au trecut zece ani şi asistenta este tot acolo, ba mai mult s-a mutat acolo şi face naveta la Sebiş în judeţul Arad unde lucrează pe ture. A auzit de Viorel Paşca şi de bolnavii pe care îi îngrijeşte de la colegi.

„În vara anului 2009 o colegă a fost cu soţul acolo să ducă alimente. A venit de acolo foarte încântată de domnul Paşca care avea în grijă 30 şi ceva de oameni şi spunea că ar avea nevoie de asistentă. După trei luni, de la altă colegă iar am auzit de el. Atunci m-am hotărât să merg, am luat-o pe fiica mea şi încă un prieten şi ne-am dus la Dumbrava să vedem cu ochii noştri aşa-zisa minune. Într-adevăr era aşa cum am auzit.  M-am hotărât ca o zi pe săptămână să merg să mai duc dintre colege sau chiar medicii de la spital care erau disponibili. Am găsit înţelegere la un medic pediatru, doamna Sabău şi la un domn doctor dermatolog, deoarece erau cu probleme. Din păcate domul doctor a decedat. Sâmbăta mergeam pe la nouă şi stăteam până consultam pacienţii. Am venit până în iulie 2010 când am hotărât să mă mut aici. Să fac naveta de aici la Sebiş. Sunt 69 de kilometri. Lucrez în ture”, a declarat Crinişoara Lucia Salcău. Femeia recunoaşte că a putut face acest lucru, deoarece copiii ei erau deja pe picioarele lor, băiatul este medic stomatolog, iar fata farmacistă. Astfel, s-a putut dedica cu totul acelor suflete.

Aceasta spune că la început erau 39 de bolnavi, acum sunt 437.

„Mai este o asistentă care îi vizitează zilnic. Ea se ocupă de pansat, eu fac acum legătura între medici, deoarece avem mai mulţi de familie, apoi medici psihiatri, neurologi, diabetologi, ortopezi. Mă ocup de partea administrativă. Le alegem medicamentele pe o săptămână în cutiuţă şi femeile de serviciu de la fiecare casă le administrează. 230 sunt cu medicamentaţie zilnic şi cei mai mulţi sunt bolnavi psihic. Sunt oameni cu afecţiuni de toate tipurile de la cardiaci, la boli renale. La un moment dat cineva spunea că domnul Paşca este coşul de gunoi al ţării”, mai mărturiseşte arădeanca.

A fost impresionată în aceşti ani de multe cazuri, însă are unele care i-au rămas în memorie. Crinişoara îşi aminteşte de un tată şi un fiu, ambii bolnavi psihic. Fiul a fost trimis acolo deoarece a înghiţit cuie, şuruburi, iar pe tatăl l-a adus un  echipaj de poliţie.

„Ajunşi la noi nu păreau a fi tată şi fiu. Băiatul nu a scos un cuvânt timp de trei luni, am zis că e mut şi la un moment dat a venit la cabinet, atunci eram în aceaşi curte cu ei şi a bătut la uşă şi ştiam că nu vorbeşte, dar a spus că îi este foame, era între mese. I-am spus să îi dea mâncare, a mâncat, iar a bătut la uşă că mai vrea şi după a venit şi a zis mulţumesc. Nu mă aşteptam la aşa ceva. A început să vorbească, doar că ne făcea mari probleme, deoarece smulgea ţevile şi caloriferele şi le ducea în curte. A plecat la spital şi a decedat. Un alt caz, putem spune de vindecare a fost unul neurologic, a venit cu diagnosticul de hemiplegie, a stat la pat vreo opt luni de zile. Personalul care lucrează nu e instruit medical, este de etnie romă, dar oamenii au bunătatea şi dăruirea. Se ocupă de toţi, dar de el s-au ocupat în special să facă exerciţii, l-au masat. După un an şi două luni omul a început să umble. Acum se ocupă de flori, de iarbă”, povesteşte arădenca.

La Dumbrava ajung tot felul de oameni, în general cei pe care familia nu îi mai doreşte sau sunt singuri. Sunt şi care în tinereţe au avut funcţii. Au fost un judecător, un colonel de armată şi lista poate continua.  Maria este acolo din 2007 chiar de la începuturi. Ea a fost alcoolică, apoi a paralizat. De 14 ani este imobilizată la pat. Personalul de la Dumbrava se ocupă aşa bine de ei căci nimeni nu face escare. Se întâmplă să fie aduşi cu ele, dar acolo nimeni nu a făcut.

Crinişoara spune că nu îi este greu şi că nu a regretat niciodată decizia luată. La început îi era teamă că se vor termina alimentele şi medicamentele şi nu vor avea cu ce îi trata sau ce pune pe masă.

„Minunea este că nu se terminau niciodată de pe raft, deoarece tot primeam altele. Asta m-a ţinut un an de zile şi apoi mi-am spus că nu are rost să îmi fac probleme deoarece Dumnezeu ne îngrijeşte şi ne trimite exact ce avem nevoie. Nu am dus lipsă de nimic, nici de medicamente, care sunt scumpe, dăm cam 10 mii de lei pe lună. O altă minune este ceea ce reuşesc să facă femeile de etnie romă. Ele pun suflet în ceea ce fac şi fiecare are partea ei bună. Una se ocupă de suflet, îi încurajează, alta de mişcare. Au de oferit. Nu ştiu să scrie şi să citească, dar ştiu fiecare cutie de medicamente a cui este, pe ea noi trecem numele bolnavului. Au memorie vizuală. Au memorat literele”, mai adaugă  Crinişoara. Când situaţia îi depăşeşte şi sunt boli grave se apelează la medici.

La Dumbrava sunt duşi şi foarte mulţi arădeni, fie de ambulanţe, fie de poliţie. Îşi duc zilele care le-au rămas acolo. Un lucru lăudabil este că Viorel Pasca, cel care este sufletul de la Dumbrava şi Tinca, acolo unde îngrijeşte oameni, că foarte mulţi arădeni i-au ajutat cu bani, alimente sau cele necesare.

Despre asistenta care a ales să facă naveta la Arad la lucru, acesta spune:

„În prima fază doamna, care lucra ca asistentă medicală într-unul din spitalele din Arad, a venit doar să dea o mână de ajutor, câteva sfaturi, sugestii şi să facă fişe medicale fiecărui bolnav, însă văzând volumul mare de muncă, nevoia uriaşă de implicare, cazurile grave trimise la Dumbrava, a hotărât să mai rămână un timp, anii scurgându-se apoi unul după altul...Au trecut de atunci zece ani, iar doamna Crinişoara este încă la Dumbrava, fiind cea mai implicată persoană în activitatea de aici. Coordonează tot ce ţine de partea medicală pentru cei peste 450 de bolnavi pe care-i avem azi, femeile care îngrijesc bolnavii la Dumbrava lucrează sub îndrumarea ei, amenajările, construcţiile şi renovările din ultimii ani sunt făcute de ea, curţile pline de flori şi interioarele caselor sunt la fel, opera ei. Tot ea a făcut şi echipat cabinetul medical, precum şi mute altele, fiind mereu gata de a face şi de a aduce un plus în activitatea noastră. Îţi mulţumim doamnă pentru toţi aceşti ani, ştim că fără tine lucrurile nu ar fi arătat aşa azi, îţi mulţumim pentru dăruirea şi implicarea ta şi pentru tot ce ai făcut pentru aceşti oameni”, a declarat Viorel Pasca.

„Coşul de gunoi” a devenit locul de lux în care cei singuri şi abandonaţi sunt îngrijiţi de oamenii de suflet.

 

Adauga comentariu