„Morți sufletește” ....de tineri

În ultima perioadă tot auzim expresia „morți sufletește”. Însă, din păcate nu a rămas doar la stadiul de expresie, ci reprezintă realitatea zilelor noastre. Cei care intră în această categorie sunt în general tinerii. Unii dintre ei din morți sufletește au devenit morți de-a binelea. Nu există județ din țară în care tinerii să nu aleagă să își pună capăt zilelor la vârste frumoase. Este perioada când pentru ei societatea ar trebui să fie una buna, una care îi educă și îi formează, iar părinții unii care îi înțeleg.

Cine, unde și când a greșit? S-a ajuns ca un număr mare de tineri din România să fie morți sufletește. Nu îi înțelege societatea, prietenii și nici părinții. Toți vor premianți, toți vor campioni, toți vor ca odrasla lor să devină un om mare în societate. Doar că pentru a deveni un om mare este nevoie de multă înțelegere, este o generație nouă, una a tehnologiei și a telefonului mobil în mână. S-a dus cheia de gât și toate pe care le-am prins cei trecuți de 40 de ani.

Părinții nu își mai înțeleg copiii, îi compară cu alții, îi ceartă, nu le alocă timpul necesar. Și așa tinerii ajung să se simtă neînțeleși și trădați. Dacă au făcut o greșeală nu sunt sprijiniți de familie, ci din contră amenințați sau pedepsiți. Ei nu de asta au nevoie. Ei își doresc să poată sta în fața părinților fără teamă și să găsească împreună soluții și atunci când greșesc. 

Tinerii au nevoie de siguranță, să știe că au un sprijin orice s-ar întâmpla. Copii buni au eșuat din cauza faptului că nu i-au simțit pe cei apropiați alături. Le este teamă să se exprime de frică să nu își facă părinții de rușine. Unii sunt târâți cu forța la anumite cursuri sau antrenamente, deși ei și-ar dori altceva. Dar cine să îi asculte? O parte dintre părinți,  fără să se gândească, le trasează ei drumul. Aici se greșește, deoarece unui copil nu trebuie să îi trasezi tu pas cu pas ce trebuie să facă, datoria ta de părinte este să îl îndrumi și să stai mereu în urma lui. Pentru că atunci când s-ar prăbuși să îl poți prinde sau, în cel mai fericit caz, când reușește să îl poți aplauda și susține. Așa am reuși să scăpăm de moartea asta sufletească a tinerilor. Să îi lăsăm să-și croaiscă propriul drum, chiar dacă uneori mai greșesc.

Am în minte proverbul „până nu dai cu capul de pragul de sus, nu-l vezi pe cel de jos”. Așa am crescut noi, am dat cu capul de multe ori, așa am prins experiență, așa am devenit puternici. Mă bucur că fac parte din generația puternică care a experimentat multe. Dacă celor de azi le prezentăm doar teori și nu îi lăsăm să se dezvolte așa cum pot și știu ei, dar repet, îndrumați de noi, nu vom putea scoate decât o generație depresivă, care la orice hop se va prăbuși. Depinde de noi, generația veche, dacă vom scoate tinerii din moartea sufletească în care se află... 

Adauga comentariu