LIMBĂ DE MOARTE

Cum să aveți atâta tupeu? Voi care sunteți în stare să scrieți „felicita-ți”, ați felicitat limba română de ziua ei! Dar oare asta se numește tupeu cras sau ignoranță dată de prostie? Adică în incultura voastră, nici măcar nu vă dați seama cât de needucați sunteți?

A fost ziua limbii române și vai, ce de postări au mai fost pe facebook! Unii dintre marii analfabeți ai patriei, cu funcții publice, erau atinși până la peniță de acest moment glorios. Marii necuvântători de limbă română de pe facebook erau pătrunși și ei până la cratimă de acest moment. Ei, care scriu și se exprimă academic, ei, care sunt mari români.

Probabil că din cauză de la prea mult timp liber. Sau pentru că voiau decât să î-și arate patriotismul. Nu sau gândit vre-odată că se v-or mai întâlni cu o situație de genul. După ce au fost prin vacanță pe Italia și la Maramureș, au revenit la matcă și laudă limba care o sluțesc.

Cuvântul nu mai are onoare. Și-a pierdut-o. Cuvântul românesc a suferit mutații hâde. Pentru mine e foarte clar că o limbă nu este moartă. O limbă trăiește. Dar a noastră iși duce crucea tot mai greu. Duhnește în ultimii ani ca un heleșteu cu tone de pește întors cu burta în sus și lăsat să clocească și să coclească în soare de iulie. 

Limba ar trebui sa fie ca un sos de cuvinte în care să învârți hălci de viață, de conversații, de plângeri, de revolte, de bucurie. Te naști în ea, trăiești în ea. La noi, acum, e o zoaie îmbibată în manelisme venite din șatre pocite de lipsa de educație.

Au dezmembrat limba și au făcut-o cu ajutorul nostru. Al mass-media. Pentru că până să apară  rețelele de socializare, noi, și nu alții, i-am ridicat la rang de vedete pe toți neisprăviții lingvistic: Vanghelie, Guță, Cruduțe și Necoapte. Ce greșeală! Bine plătită în bani, răsplătită scump în urmări.

Cu o limbă română schilodită, ne-am trezit în 2013 că ar trebui să o serbăm. An de an, ne batem în piept pe rețele de socializare că e ziua limbii române. La fel și zilele trecute. În 31 august. Douăzeci douăzeci. An de grație în care mi s-a întâmplat ca într-o librărie să nu găsesc nici DEX, nici DOOM. Cine mai are nevoie de ele? Noi am pus cruce pe limba română. Deci, în ultima zi de august ar trebui să fie priveghiul ei, nu o zi de sărbătoare.   

Adauga comentariu