INTERVIU Judecătorul arădean Lucian Balaș: „Uciderile din culpă sunt cel mai greu de gestionat”

S-a pregătit să devină programator, apoi și-a schimbat opținunea și a ales o carieră în justiție. Este vorba despre președintele Judecătoriei Arad, Lucian Balaş, în vârstă de 42 de ani. Acesta ne-a împărtășit într-un interviu câteva detalii din munca de magistrat. 

Când ați început această carieră? 

Cariera de magistrat am început-o relativ târziu, în etapa dezvoltarii persoanale. Inițial m-am axat pe informatică. Am și lucrat ca programator patru ani de zile, după care am practicat avocatura timp de șase ani și abia din anul 2005 am făcut acest pas de a trece în magistratură, în funcția de judecător, iar din ianurarie 2017 sunt președintele Jucecătoriei Arad.  

De ce ați lăsat informatica pentru o carieră în justiție?

Este o întrebare foarte bună. Recunosc că am momente în care încerc să-mi fac așa o imagine, să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi rămas pe acest domeniu, dacă mi-ar fi plăcut mai mult sau nu. Recunosc că până la urmă am luat hotărărârea bună că am intrat în magistratură. Este un domeniu care îți oferă anumite satifacții, în ceea ce privește implicarea și efectele pe care munca ta o are asupra societății și asupra oamenilor în general.

Cât timp dedicați pe zi muncii?

Mai ales din perspectiva judecătroului în penal e greu să spui că munca se termină cândva în cursul unei zile. Se poate întampla să fii chemat la instanță seara la nouă sau dimineața devreme pentru că termenele în penal sunt foarte scurte. Mare parte a activității judecătorului nu se desfășoară în sala de judecată. Volumul cel mai mare a timpului consumat are loc cu studierea cauzelor temeinic înainte de a intra în sala de judecată. Ceea ce vede opinia publică este doar ședința de judecată în sine. Însă mare parte a muncii noastre constă, o parte în studierea dosarelor și a două parte în redactarea hotararii, practic în explicarea pe larg a motivelor pe care judecătorul le-a avut în vedere în momentul în care a pronunțat hotărârea respectivă, o analiză temeinică a probelor, o descriere a stării de fapt și ulterior este hotărârea în sine. Timpul liber încerc să îl petrec cu familia, atât cât rămâne.  
Ce mi se pare mie important de precizat din partea sistemului judiciar este că judecătorul nu trăiește într-un con de fildeș rupt de viața cetății. Nu suntem atât de orgolioși încât să credem că putem să obținem o justiție eficientă și de calitate fără ajutorul societății. Repet este necesar să fim ajutați în limitele legale bineînțeles prin participarea și implicare prin acel spirit civic la care se face referire în permanență din partea cetățenilor pentru că până la urmă tot ei sunt beneficiarii muncii noastre și noi suntem perfect conștienți de acest lucru că nu poate exista o justiție eficientă atâta timp cât gradul de încredere a populației în justiție este unul scăzut. 

Care este atitudinea arădenilor când vin în fața instanței?

Să știți că marea parte a populației nu ajunge niciodată în fața unui judecător. Statistic, cea mai mare parte a populației nu va pune niciodată piciorul într-un tribunal. În momentul în care ajunge să fie chemat în fața unui organ judiciar prima reacție este cea de temere, de teamă, de trac. Într-adevăr întreaga procedură este formalistă, în sensul că omul se prezintă în fața unui judecător în robă pe un podium impozant cu stemă. Când văd asta mulți se pierd. Aici vine tactul judecătorului, tactul lui să-l facă să se simtă confortabil, să-l facă să se simtă dispus să treacă peste aceste emoții și să poată să-i prezinte problemele, declarațiile pe care vrea să le facă în fața instanței cu cât mai multă acuratețe pentru că este în benerficiul tuturor ca să nu rămână niciun aspect lăsat deoparte. Și fiecare parte, participant să aibă posibilitatea să-și expună punctul de vedere într-un proces. De multe ori ceea ce reținem la momentul săvârșirii unei fapte poate să fie cu totul eronat cu ceea ce s-a întamplat în realitate. De aici este foarte important ca pe parcursul procesului penal sau civil să fie lămurite toate aspectele pentru că sunt numeroase situații în care până la urmă situația să fie diametral opusă decât cea pe care am perceput-o noi inițial.

Câtă răbdare trebuie să aibă un judecător?

Este esențial pentru un judecător să aibă răbdare, este foarte neplăcut din perspectiva unui jutițiabil să rămână cu impresia că dosarul lui este neimportant. 
Primul lucru pe care cred că îl înveți ca judecător este că nu există dosare grele și ușoare. Pentru omul care vine în fața ta, dosarul lui este cel mai important și trebuie să rămână cu convigerea că este ascultat cu atenție de judecător și îi sunt analizate toate susținerile și cererile indiferent dacă raportat la celelalte părți care sunt în aceeași zi în sala de judecată cauza lui pare ca fiind de importanță mai redusă. De asta repet este important ca un judecător să aibă răbdare și la fel de important este ca un judecător să știe să asculte. 

Aveți satisfacția muncii după o zi de procese?

Foarte rare sunt cazurile ca un judecător să primească aprecieri, de obicei este o chestie atât de rară încât ridică suspiciuni în momentul în care un judecător este lăudat. 
Există satisfacția profesională a judecătorului din penal când constată că localitatea în care se desfășoară activitatea devine mai sigură sau că litigiile într-o anumită materie civilă sunt rezolvate cu celeritate și scade numărul incidenței anumitor probleme de natură juridică. Nici nu ne așteptăm la o prea mare apreciere. 

Judecătorul în sala de judecată este ținut să vegheze la respectarea drepturilor inculpatului. Dar și ale personelor vătămate și nu în ultimul rând ale societații în general. Ori obținerea acestui echilibru este un lucru de obicei destul de greu de realizat. Ca judecător nu poți să suplinești apărarea pe care și-o face o parte, nu poți să îngrădești drepturile unor părți, trebuie în permanență să te asiguri că există un echilibru în ceea ce presupune conducerea acestui proces penal și la sfârșit sigur să-ți faci o convingere care din păcate la fel cum spuneam poți să o faci doar pe baza probelor pe care le ai la dosar. Dacă o hotărâre judecătorească se întemeiază pe o declarație de martori care nu este neapărat conformă cu realitatea sigur, indiferent de cât de bine profesional este pregătit judecătorul hotărârea va fi fundamental greșită. 

V-ați simțit vreodată amenințat?

Nu. Nu m-am simțit amenințat. Riscul există ca la orice altă profesie,dar nu am simțit o presiune din acest punct de vedere. 
Sunt procese greu de gestionat?

Litigiile penale cu impact emoțional deosebit. Sunt cele care implică pierderea de vieți omenești și din păcate sunt destul de multe statistici la nivelul unui an. Vorbim de ucideri din culpă care sunt cel mai greu de gestionat și pentru judecători pentru că implicarea emoțională este inevitabilă, te simți părtaș și cu suferința victimei, pe de altă parte fiind vorba de infracțiuni comise din culpă dintr-o singură greșeală, dar empatizezi și cu inculpatul. Este greu să ajungi la acest echilibru și la final să fii obligat să cunatifici în bani valoarea unei vieți omenești. Sunt dosarele care nouă judecătoriilor din penal ne pun cele mai mari probleme din punct de vedere al justeței hotărârii pe care o pronunțăm.


Adauga comentariu