Haideţi să-i nimicim cu ştampila. Maică meritai mai mult...

Văd ce vedeţi şi voi, aud ce auziţi şi voi, dar simt poate diferit sau ca unii dintre voi. Unde am ajuns? Sau mai exact unde ai ajuns maică România la cei o sută de ani de existenţă? Ce o să te faci cu tinerii tăi care astăzi văd doar violenţă şi citesc doar înjurături pe pancarte, maşini sau pe site-urile de socializare.

E dreptul vostru să ieşiţi în stradă, să protestaţi, să vă strigaţi nemulţumirea, corupţia şi sărăcia în care s-a ajuns, dar unde aţi fost atâţia ani după Revoluţie, unde aţi fost când trebuia să-i terminăm cu ştampilele şi să nu lăsăm clasa politică să-şi facă jocul, să ieşiţi voi la vot cei neatinşi de vreun partid politic, dar nu aţi ieşit şi asta ne-o arată statisticile. Unde aţi fost atunci? Nu-i nimic mai sunt doi ani de guvernare, vorba unui prieten, haideţi să îi lăsăm acum să-şi termine mandatul, mai rezistăm un pic şi ne pregătim frumos de vot, dar ieşim toţi, să luăm secţiile cu asalt, să băgăm atunci Poliţia şi Jandarmeria în sperieţi cum stăm la coadă la vot să-i lovim cu ştampila, să nu-i lăsam nici pe cei de stânga, nici pe cei de dreapta să-şi facă jocurile şi să aducă ei la urne doar pe cine vor sau pe ultima sută de metri pe cei care se vând pe o sticlă de alcool sau o pâine.

Haideţi să facem curăţenie, nu pentru noi, pentru ei, pentru copiii noştri. Maică dragă Românie, meritai mai multe la cei o sută de ani, meritai să ai o aniversare în care să te sărbătorim cu mândrie în straie populare, dar ce ţi-am adus? Înjurături, violenţe. În loc de flori, ţi-am adus un „topor” pentru a-ţi da în cap să te distrugem şi mai tare, nu destul au făcut-o ei, cei care s-au perindat la putere, contribuim şi noi. Iartă-ne pentru asta şi iertaţi-ne şi voi dragi copii.

Ce avem de făcut decât să visăm la ziua “sfântă”, adică cea a votului şi să ieşim toţi, da toţi măăăă, în ziua aia să-i taxăm. Să nu vă aud că nu mergeţi că nu aveţi pe cine vota, sunt şi independenţi pe listă, sunt şi partide noi cu tineri, sunt mereu tot felul de variante, sunt şi oameni ce nu au apucat să se „murdărească”. Am scris aceste rânduri la patru dimineaţa, atunci m-am ridicat din pat pentru că nu am putut să dorm de gânduri... despre ţară. M-am ridicat din pat şi m-am dus la laptop. Fiul meu, în vârstă de patru ani a simţit că nu sunt lângă el şi cu vocea lui caldă a strigat în noapte: „mami unde eşti”? I-am răspuns: „mami scrie ceva pentru tine.....”

Adauga comentariu