Dr. Paula Barata : „Am vrut să fiu profesoară de limba română”

Studenta de ieri care vorbește despre viața de astăzi. Totul în cadrul proiectului (ALUMNI) demarat de Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad.

„Bună. Numele meu este Barata Paula și sunt absolventă a Facultății de Medicină din U.V.V.G. Arad, generația 2017. Mi-ar plăcea să fiu și eu părtașă la acest proiect, pentru că anii facultății au fost și pentru mine cei mai frumoși, mai intenși, cu zâmbete si petreceri studențești.”

Așa s-a prezentat absolventa din această săptămână, și am vrut să ne pliem pe efervescența și pe joie de vivre-ul cu care ne-a cucerit, atât prin cuvintele scrise cât și auzite.

Paula și-a dorit să fie profesoară de limbă română, dar cumva mama ei a convins-o că drumul pentru ea va fi într-o total altă direcție: medicina. Totul a mers perfect, până în momentul în care a trebuit să-și aleagă specializarea : „Când am absolvit facultatea eram destul de debusolată, că nu știam ce specialitate să-mi aleg, dar știam că vreau o specialitate care tratează doar un singur organ. Până la urmă, am ales pneumologia, datorită dlui Dr. Daniel Sas, pe care l-am întâlnit chiar înainte de examenul de rezidențiat, și datorită bunicului meu...o poveste mai tristă, dar uite așa am ales pneumologia, cea mai faină specializare dintre toate”.

Studenta de ieri vorbește despre viața ei de azi : „în prezent îmi încânt zilele cu studenții anului 1 si 2, atât români cât și francezi, discutând și deslușind împreună tainele fiziologiei. Paula este spre finalul rezidențiatului, „un alt capitol frumos al vieții mele, netezit și bine șlefuit de doamna doctor Dana Olar, care mi-a fost mentor în tot acest timp, și pentru care cuvintele cred că sunt prea puține să-i pot mulțumi pentru toată răbdarea, dragostea si înțelegerea pe care mi-a oferit-o, necondiționat”. În tot restul timpului, este medic rezident în spitalul din Grădiște - secția Pneumoftiziologie II, și pandemia a prins-o în momentul în care rezidenții au fost chemați să dubleze gărzile, din cauza numărului uriaș de pacienți care ajungeau pe secție : „la un moment dat, eram în gardă 12 ore, cu 12 pauză. Multe din zilele de atunci nu mi le mai amintesc...dacă era zi sau noapte, sau în ce dată eram. A fost epuizant, traumatizant și dureros, dar mulțumesc lui Dumnezeu, am ieșit vie din această experiență.” 

Cel mai fain prof din facultate? „Cred că toate cadrele și-au pus amprenta asupra mea, la un moment dat, pe parcursul celor 6 ani, însă cu siguranță mi-a rămas în minte domnul doctor Sorin Bașchir care, pe lângă fascinantele ore pe care le susținea, ne dădea mereu sfaturi pentru viața de doctor, ce avea să ne aștepte, și ne spunea ca niciodată să nu uitam că toți suntem colegi, și să nu vorbim vreodată urât unul de celălalt, cu atât mai mult în fața pacienților.”

Cea mai „tare” amintire? Pe lângă prima disecție a unui cadavru, petrecerile studențești, jurământul lui Hipocrate, „daaaa, mai este una, pe care acum o prețuiesc. Aveam un profesor foarte sever, care voia de la noi nimic mai puțin decât perfecțiunea. Aveam „întâlnire” cu el joi de la 8.00. Nu exista 8.01 sau 8 și 30 de secunde. Nu exista halat/cămașă necălcată, întrebare la care să nu știm răspunsul. Dacă nu era cum voia el, puteam pleca liniștiți, nu mai așteptam invitația lui. Un dur, dar...acum înțeleg mai multe. Mai multe n-aș vrea să povestesc, dar colegii mei vor ști despre cine e vorba .”

Un mesaj pentru studenți? „Studenților vreau să le transmit să pună suflet în tot ce fac și să se bucure de această perioadă și de tot ceea ce le poate oferi. Viitorilor mei colegi le transmit să fie convinși că și-au ales cel mai frumos drum cu putință.”

Cuvânt de încheiere: în 17 octombrie 2022 va susține examenul de specialitate.

Din partea ALUMNI UVVG și a tuturor prietenilor și colegilor, BAFTĂ, PAULA!!!

 

Adauga comentariu