De ce trebuie să ajungem cu „cuţitul la os” pentru a reacţiona la „belirea” românilor de către multinaţionale?

Finalul anului 2018 aduce în prim-plan un subiect extrem de crud, anume că multinaţionalele „belesc” România de bani serioşi şi în schimb plătesc sume de „cacao” atunci când vine vorba de impozite şi salarii.

O anchetă realizată de jurnalistul Liviu Alexa (vezi aici: ANCHETA-BOMBA: Top 100 Firme din Romania / Minte Dragnea sau NU cand zice ca multinationalele declara profit prea mic? Am verificat eu asta, ca sa nu mai pierzi tu vremea. Citeste aceasta analiza LA SANGE si pe CIFRE si trage TU concluziile!) a făcut valuri în ultimele zile.

Ceea ce Liviu Alexa a demonstrat, folosindu-se de cifrele oficiale date de Registrul Comerţului, nu reprezintă o noutate. Însă iată că acum cineva a avut curajul de a prezenta un tablou care arată sclavia practicată de aceste companii. Cele mai multe dintre multinaţionalele care au afaceri în România găsesc fel de fel de şmecherii pentru a declara un profit mic, în comparaţie cu cifrele de afaceri astronomice. Şi salariile pe care le oferă sunt de tot râsul, în comparaţie cu munca prestată de muncitorii români. De altfel, acesta a fost unul dintre motivele pentru care asemenea societăţi au decis, atunci când au decis, să aibă afaceri în ţara noastră: mâna de lucru ieftină.

Îşi fac treburile de parcă ar fi în statele occidentale, cu produse de calitate, însă cu costuri mult mai mici. Atât pentru stat, cât şi pentru munictori.

La finele secolului al XIX-lea, Belgia, Franţa şi Marea Britanie îşi împărţeau, din punct de vedere colonial, Africa. Au luat de pe Continentul Negru cam toate bogăţiile găsite, de la metale şi pietre preţioase până la arborii de cauciuc. Nu au lăsat mai nimic băştinaşilor. Oamenii au fost nevoiţi să muncească pe nimic, iar ţările lor sau ales tot cu un zero. Au exploatat cât au putut.

La fel, dar într-o formă modernă, procedează acum aceste companii multinaţionale în România. Pentru a produce diferite bunuri se folosesc de mâna de lucru ieftină din România, iar statului îi aruncă doar câteva firimituri, asta în condiţiile în care au cifre de afaceri de miliarde de euro anual!

Statul român reacţionează, însă pare că o face timid. O face doar când simte că nu se mai poate, când are „cuţitul la os”.

Probabil că dacă în ultimii şase ani nu se ridica salariul minim şi la ora actuală aveam munictori care după munca de o lună plecau acasă cu vreo 600-700 de lei. Adică bani de ţigări...

Ridicarea salariului minim şi aşa-numita „taxă pe lăcomie”, pe care actualul guvern o introduce, sunt printre puţinele pârgii de a mai recupera nişte bani din teancul imens cu care multinaţionalele pleacă din România.

Comentarii

Dacos

29.12.2018 19:40

  Bine zis, Razvane! Trist, dar adevarat!

Adauga comentariu