Noi, ghena de gunoi....sărăcia

Se spune că sărăcia este la pachet cu lenea şi uneori şi cu o viaţă plină de ghinion. Îndiferent de cum se ajunge la ea este tragic. Cel mai mult se observă în timpul verii. Atunci, toţi cei care trăiesc de pe o zi pe alta, îşi fac apariţia pe străzi, prin parcuri. Iar ghena de gunoi este principalul loc de unde se „alimentează”.

De acolo îşi iau pâinea, alimentele, uneori şi băuturile sau hainele. Nu de puţine ori am întâlnit persoane care caută în gunoi şi nu pentru a găsi hrană pentru animalele pe care le mai ţin pe lângă locuinţele dărăpănate, ci pentru ei. Sunt persoane care asta fac de dimineaţa până seara. Caută în gunoi mâncare pentru a supravieţui. Cred că cea mai tristă imagine a fost cea în care un copil lingea capacul unui cutii în care fusese iaurt. Toţi aruncăm la gunoi cutia în care mai rămâne ceva pe capac sau chiar în interior. El încerca să se hrănească cu acele resturi.

Când vezi un adult flămând în putere te gândeşti că ar putea să lucreze şi el pentru o pâine, dar când vezi un copil sau un bătrânel, situaţia se schimbă. Asistam zilele trecute, într-un parc din Arad, la o discuţie a oamenilor fără venituri sau cu ele destul de reduse: „Mă duc să văd ce este la gunoi....Am fost eu nu prea este nimic, spune un altul, las că mă duc îi răspunde femeia hotărâtă”. A revenit peste zece minute cu câteva pungi de carne şi peşte şi cu o cremă. Toate aruncate de alţii. Şi a început să le împartă celor prezenţi, iar de cremă i-a zis la unul:  „poţi să o iei tu că e bună pentru mă-ta. Se va bucura, are nevoie”.

Aşa arată sărăcia, asta e forma ei cea mai aproape de adevăr. Ei supravieţuiesc pentru că noi aruncăm mâncarea, fără să vrem le facem un bine. Atunci m-am gândit că fac bine când arunc ceva ce încă mai este bun, de exemplu o pâine mai tare sau o orice altceva, că le pun deoparte într-o pungă. Sunt mulţi care au nevoie de pâinea aia veche sau de alimentul care nouă ni se pare că nu mai e bun. De altele nici nu mai vorbesc că ei se îmbracă tot ce acolo.

Unii s-ar putea reabilita, s-ar putea angaja, însă nu mai au ambiţii şi visuri. Preferă să mânânce din gunoi, un loc nu tocmai curat, unde unerori nu poţi sta de miros. Atâta timp cât nu agresează trecătorii şi nu fură pot să se hrănească ani de zile de la ghena de gunoi. Fiecare cartier din Arad are săracii lui şi fiecare ghenă omul pe care-l hrăneşte.

Uneori resturile de mâncare de la noi ajung la ei. V-aţi întrebat vreodată câţi oameni sărmani aţi hrănit într-o zi?

Adauga comentariu