Învăţătoarea nu a crezut în pasiunea lui pentru sport şi îi zicea că fotbalul nu este o meserie. Cu toate astea, Daniel Mărcuş a salvat echipe de la retrogradare şi acum este un antrenor de succes

Daniel Mărcuş este unul dintre antrenorii de fotbal care a iubit acest sport încă de când era copil. Acum antrenează cei mai mici sportivi ai Clubului UTA Arad, dar şi pe cei din localitatea Şimand. Născut în data de 7 mai 1979 la Zalău, Daniel a început să joace fotbal în faţa blocului de pe la vârsta de cinci ani. Apoi a jucat la Clubul Sportiv Şcolar, deşi nu aveau grupă aşa mică când el s-a înscris. „Aveam un  prieten mai mare care era rrom şi cu care jucam fotbal. Ţineam de mici cu Universitatea Craiova. El ne aduna pe toţi la bloc, făceam echipe şi jucam fotbal. Mergeam  şi la meciurile lui. El juca la Clubul Sportiv Şcolar. Când am împlinit şase ani am mers şi noi la Clubul Sportiv Şcolar, dar el era cu patru ani mai mare ca mine, el clasa a V-a, eu a I-a şi ei nu aveau grupă aşa mică şi jucam cu cei mari. Nu reuşeam să dau gol decât cu mâna. De aici a venit pasiunea pentru fotbal, am început să jonglăm cu mingile, ne-am spart capul de câteva ori, ne-am julit pe beton genunchii, am rupt papucii, nu prea erau tenişi, nici adidaşi. Când mă întreba învăţătoarea ce vreau să mă fac, eu ziceam fotbalist. Ea zicea: «nu te supăra dar fotbalist nu este o meserie», iar eu îi răspundeam: «o să fie»”, povesteşte Daniel Mărcuş.

Daniel îl plăcea mult pe acea vreme pe Geolgău de la Craiova şi pe Maradona.

„Mie mi se spunea „Garincea” pentru că şchiopătam când alergam şi îl trăgeam după mine, eu zic că de la prea mult fotbal pe beton. L-am avut antrenor şi pe Ispravnic care acum este la Curtici, pe Goga din Zalău, pe când eram în clasa a V-a. Era un  antrenor foarte bun care punea mare accent pe tehnică. Spunea că asta trebuie cunoscută de către toţi copiii, ăsta e primul lucru: tehnica. Apoi am jucat la Chimia Zalău la vârsta de 13 ani  la echipa de seniori, atunci jucam în Liga a IV-a.  La nouă dimineaţa jucam la junori, apoi după-amiaza la seniori. Eram extremă dreaptă. Dădeam multe pase, goluri şi era bine”, mai afirmă Daniel Mărcuş.

Deşi a avut ocazia să joace şi pentru alte echipe el a refuzat, de exemplu pe Armătura Zalău. A făcut încă de mic şi alte sporturi pe lângă fotbal cum ar fi: lupte, judo şi box. Spune că toate l-au ajutat într-un fel sau altul. Fotbalul însă  nu l-a abandonat niciodată, deşi a vrut o perioadă de pauză. Când era la liceu profesorul îl lua ca ajutor. El ţinea orele de Educaţie Fizică încă din clasa a X-a.

„Profesorul îmi dădea mână liberă şi îmi plăcea să coordonez, eu eram şi elev şi profesor. Aveam echipe în cartier, aveam la şcoală, făceam antrenament la Clubul Sportiv Şcolar şi eu jucam la Chimia Zalău şi apoi la Sparta Crazna. Eu m-am lăsat doi ani de sport din clasa a IX-a până în a XI-a. M-am axat pe o meserie foarte mult. Eram la electromecanică şi îmi plăcea. La un moment dat, am jucat forbal:  mecanicii cu taximetrişti în Zalău şi m-a văzut Gresoiu ce a jucat la Dinamo şi a zis să merg cu ei să joc. L-am tot evitat că am zis că mă las de sport, să mă apuc de o meserie. M-a prins la un meci de handbal şi m- a luat la Minerul Sărmăşani la meci şi am mers acolo şi m-a băgat titular. Am dat gol, la meciul ăla eram în tenişi.  Atunci antrenorul, care era unul mai în vârstă, a zis că îmi cumpără o pereche de ghete. La următorul meci am avut ghete noi negre şi de atunci am fost foarte iubit. Echipa era pe ultimul loc şi a ajuns pe doi de când am jucat eu la ei.  Nu au vrut să promoveze în Liga a treia”, mai adaugă antrenorul.

În anul 1999 a venit la Arad la facultate şi a jucat la Socodor, a doua echipă a univeristăţii. Antrenorii din Zalău voiau să îl trimită la Telecom, dar el a vrut la Vulturii Socodor. La Universitate la Goldiş a intrat ultimul, dar a terminat printre primii. Înainte a făcut profesionala, apoi liceul şi acolo s-a remarcat printre primii din clasă.

Sâmbăta juca la Socodor, iar duminica pleca cu ocazia şi juca la Sălaj, la Sparta Crazna. În primul an de facultate a dat probe de joc la Şiria, îşi aduce aminte că a mers cu bicicleta. A jucat şi pentru ei o perioadă. A promovat până în Liga a III-a cu ei. Apoi a jucat la Chişieu-Criş. S-a titularizat în învăţământ în 2002. Era profesor la Mişca, localitatea Vânători şi a mers antrenor în Satul Nou. A terminat Liga a V-a pe locul trei şi la Chişineu-Criş a fost antrenor. I-a scăpat de retrogradarea în Liga a IV-a. De-a lungul carierei, Daniel  a promovat foarte mulţi copii tineri, cum ar fi Alin Ciornei. În anul 2004 a avut echipă de copiii la Criş, apoi la Şiria. De 20 de ani se ocupă de copii şi spune că îi place foarte mult.

„E foarte frumos că ne jucăm foarte mult, de aici pleacă baza dacă sunt elementele tehnice de fotbal foarte bine puse la punct, va ieşi bine”, mărturiseşte antrenorul.

Acesta este de câţiva ani buni profesor de Educaţie Fizică la Şimand, el fiind profesor din timpul studenţiei. Pe atunci era la Şiria. Cei de acolo l-au ajutat să îşi plătească şi facultatea, făceau chetă lunar. El juca fotbal pentru ei, le antrena copiii, avea în jur de 45 de micuţi şi ei îl ajutau cu facultatea.

Daniel Mărcuş a iubit şi fotbalul de sală încă de mic. A aflat în 2012 că este şi la noi  echipă de mini fotbal, la arena deţinută de Ionuţ Popa.

„Am dus mereu copiii după mine la mini fotbal. Avem echipa  la Şimand, de fotbal în sală. La mini fotbal am fost campion şi vicecampion la arena Ionuţ Popa, apoi am mers la alte echipe, mereu am luat şi copii”, mai adaugă Daniel. Ultimul meci la mimi fotbal l-a avut la Odorheiul Secuiesc unde a făcut egal după două înfrângeri în Cupa României.

Acesta spune că este bine ca părinţii să îşi înscrie copiii la fotbal, în primul rând pentru sănătate.

„Nu trebuie să ne gândim că îl facem fotbalist, îl ducem să facă mişcare, care este sănătate. Plus că are un program orgnizat, el ştie că are program, dacă învaţă aşa, va ştii să respecte nişte reguli în viaţă. Va ştii să-şi organizeze timpul pe care îl are la dispozitie”, încheie antrenorul.   

Acesta iubeşte şi alte sporturi şi de câte ori are ocazia le practică.

 

 

Adauga comentariu